Trecutul palatului Peleş este strâns legat de istoria familiei regale române. Palatul a fost construit în apropiere de mănăstirea Sinaia de regele Carol I, prinţul de Hohenzollern-Sigmaringen şi de soţia sa, regina Elisabeta (1843-1916). Până în 1947, castelul a fost reşedinţa  secundară a familiei regale, care primea în saloanele sale numeroşi oameni de litere, printre care poeta şi scriitoarea română de expresie franceză Elena Văcărescu (1864-1947). 

Transformat în muzeu în 1953, apoi închis timp de mulţi ani în epoca comunismului, castelul este astăzi deschis publicului larg. Arhitectura exterioară se înscrie perfect în cadrul montan al oraşului Sinaia; interiorul cuprinde 160 de încăperi frumos mobilate şi decorate în stil german, rococo francez, italian, hispano-maur, cu lambriuri de lemn fin şi vitralii aduse tocmai din Elveţia şi Germania (secolele XV şi XIX).

În sălile castelului sunt expuse opere originale ale şcolii italiene (Tiepolo, Corregio, etc.), obiecte de artă decorativă din secolele XVIII-XIX, peste 4000 de arme din Europa şi Orient din secolele XV-XIX, covoare orientale, tapiserii flamande din secolul al XVIII-lea şi de Aubusson, etc.
Parcul castelului, conceput în stilul Renaşterii târzii italiene, cu fântâni şi statui aduse de la Veneţia, coboară în terase cu arbori decorativi şi arbuşti exotici.